Cu ochii pe ceas

tic-tac, tic-tac…

O clipa se sfarseste. Incepe alta.

O ora se sfarseste. Incepe alta.

O zi … ce aberatii!

Ce-i intre doua clipe? Infinitul.zen, mokudozen

Ce-i intre doua ore? Nemarginitul.

Ce-i intre zi si noapte? Necupinsul.

Exista „doi”? Nu, doar mintea limitata

L-a segmentat pe „unu”,

Sfasiat, torsionat, extins, comprimat, scazut, adunat, impartit …

Uitat.

tic-tac, tic-tac…

 

Anunțuri

Ziua pruncuciderii

Nu mi-a fost dat sa inchid prea multe usi de-a lungul vietii. Dar celor ce le-am trantit usa in fata le-am zidit si ferestrele, astfel incat tendinta de a mai arunca o ultima privire interiorului golit de orice sentiment sa fie zadarnica.

Am visat. Tin minte asta, desi nu-mi pot aduce aminte ce anume. Asa am dorit, sa dorm, sa nu simt, sa nu aud.

Am gasit Centrul Universului. E chiar punctul in care mi-am asezat zaful, lasand deasupra lui nu greutatea mea, ci cea a unei actiuni. Daca vreau sa vad ce e inafara, va trebui sa intru inauntru. Nu mi-e frica de intuneric, ci de ceea ce se ascunde in aluatul primordial. Continuă lectura

Happy Birthday, wherever you are!

„Consciousness expresses itself through creation. This world we live in is the dance of the creator. Dancers come and go in the twinkling of an eye but the dance lives on.

On many an occasion when I am dancing, I have felt touched by something sacred. In those moments, I felt my spirit soar and become one with everything that exists. Continuă lectura

Meditatia de dimineata. Ecuatii matematice

Se dă un timp atemporal ce nu a cunoscut vreodată spaţiul; o  stare de spirit, o stare emoţională, atât de plăcută încât aş vrea să o închid într-o capsulă a eternităţii, să n-o las să curgă, să n-o las să se scurgă.

Se dă un spaţiu adimensional în care timpul n-a păşit vreodată, locul care îmi pare a fi destinaţia spre care am tânjit o eternitate, acel loc pe care îl credeam doar un vis destinat a se împlini altora, oricui, dar nu mie. Continuă lectura

Inocent şi profund

sms: „Când e liniştit … e asemeni cerului senin. Liniştea lui e inocentă şi profundă 🙂 ”

 E de la soţul meu, referindu-se la copilul nostru …

Are şi pruncul anumite zile, puţine la număr, e drept, în care ne face ca seara să ne bandajăm sufletele cu liniştea lăsată după ce adoarme. Sunt zile în care, orice ai face, nu-l poţi scoate din starea de smiorcăială iar noi, ăştia mari, fiind obişnuiţi cu un copil calm şi plin de veselie, ne cam erodăm circuitele nervoase. Şi aşteptăm noaptea cu senzaţia aproape tangibilă că doar aceasta ne poate reface energia pierdută de-a lungul zilei. Continuă lectura