tic-tac, tic-tac…
O clipa se sfarseste. Incepe alta.
O ora se sfarseste. Incepe alta.
O zi … ce aberatii!
Ce-i intre doua clipe? Infinitul.
Ce-i intre doua ore? Nemarginitul.
Ce-i intre zi si noapte? Necupinsul.
Exista „doi”? Nu, doar mintea limitata
L-a segmentat pe „unu”,
Sfasiat, torsionat, extins, comprimat, scazut, adunat, impartit …
Uitat.
tic-tac, tic-tac…
Nu mi-a fost dat sa inchid prea multe usi de-a lungul vietii. Dar celor ce le-am trantit usa in fata le-am zidit si ferestrele, astfel incat tendinta de a mai arunca o ultima privire interiorului golit de orice sentiment sa fie zadarnica.
Am visat. Tin minte asta, desi nu-mi pot aduce aminte ce anume. Asa am dorit, sa dorm, sa nu simt, sa nu aud.
Am gasit Centrul Universului. E chiar punctul in care mi-am asezat zaful, lasand deasupra lui nu greutatea mea, ci cea a unei actiuni. Daca vreau sa vad ce e inafara, va trebui sa intru inauntru. Nu mi-e frica de intuneric, ci de ceea ce se ascunde in aluatul primordial. Continuă lectura
Ce-mi trebuie mie lumină ca să vad că umblu pe un fir subţire de aţa, împletit de cine ştie cine şi la ce beţie-a atotputerniciei, dacă stau să număr nodurile aşezate în drum? Nu sunt puţine, dar lumina nu face decât să îmi anticipeze durerea ce mă paşte la următorul pas. Continuă lectura
La marginea pădurii
inspir tăcere,
pârâul ce curge
hrăneşte gândul,
sentimentele sunt crude
asemeni frunzelor,
expir tăcut
păstrez ce am văzut
păstrez ce am simţit,
doar pentru o clipă
aici şi acum
inspir în tăcere
expir profund.
…oricât de ascuţită ar fi o sabie, ea nu va putea tăia Luna…
Takuan Sōhō
La marginea lumii ma intind
Asemenea calugarului calator.
Ziua e lunga,
Noaptea frumoasa,
Stele stralucesc sub lumina Lunii.
Sunt la marginea dintre iluzie si adevar
Cumpana in viata,
Rascruce de drumuri…
Voi alege oare bine?
Ma opresc la marginea mintii si privesc …in jos abisul, in sus infinitul, la stanga si la dreapta nemarginitul.
Sunt intr-o barca fara vasle in mijlocul oceanului, stiu ca doar speranta imi va arata taramul care este doar in mintea mea, fara ca eu sa-l fi atins.
Fiecare pas ce-l pui in fata e mic daca nu-l faci mai intai cu mintea iar mai apoi cu fapta.
Ce esti tu, minte? ma tot intreb, dar ma bucur ca esti ceea ce esti, pentru ca daca tu nu ai fi atunci nici EU nu as fi cel care, din cand in cand, la marginea ta m-as opri.
Ma opresc la marginea mintii si privesc … in jos abisul, in sus infinitul, la stanga si la dreapta nemarginitul.
merci, Sensei
Un buddha nu are ataşamente, precum norii nu au rădăcini.
Un buddha nu îşi arată înţelepciunea, precum păsările nu lasă urme pe cer.
Un buddha nu se laudă cu iluminarea sa, precum pietrele tac.
