Eu si cu mine

Am făcut barcuţe de hârtie

într-una te-am aşezat pe tine

în alta, urmându-te-n aval, mă-aşez,

le-am dat drumul, la vale pornesc.4775290116_6bc8c13665_b

Te-am văzut, te-ai legat strâns

ţi-e teamă de apă, ţi-e teama de vânt

nu vezi…eu îţi suflu în pânze, te-ajut

să treci dincolo de toate, departe de pământ.

M-am lăsat pe spate, stele lucesc

m-am pierdut în infinit, şi inima tace,

şi minte-a rămas pustie pe mal

urlă de nebună…cine s-o audă?

Mi-am agăţat privirea de-o stea

dacă-i planetă, oare n-o fi acolo, cineva,

privind către stele, şi astfel,

privindu-mi în suflet fără să vrea?

Plâng sălcii pe mal, mângâie valul

mă saltă uşor, îţi aud chemarea

te sperie gândul de-a nu vedea

încotro ne duce chemarea.

Gândeşti. Prea mult. Prea multă teamă,

cum crezi că poţi să controlezi

incontrolabilul? Lasă de la tine,

lasă să curgă viaţa prin tine.

Atinge valul şi lasă-l să te ducă….

dincolo de tine.

 

 

 

Cu ochii pe ceas

tic-tac, tic-tac…

O clipa se sfarseste. Incepe alta.

O ora se sfarseste. Incepe alta.

O zi … ce aberatii!

Ce-i intre doua clipe? Infinitul.zen, mokudozen

Ce-i intre doua ore? Nemarginitul.

Ce-i intre zi si noapte? Necupinsul.

Exista „doi”? Nu, doar mintea limitata

L-a segmentat pe „unu”,

Sfasiat, torsionat, extins, comprimat, scazut, adunat, impartit …

Uitat.

tic-tac, tic-tac…

 

She’s back !

Sometimes I can be such a bitch, you know?

Even God steps away when I enter the ballroom

Wearing my Bloody-Bitch costume.

The Bitch is here! The Bitch is here!

Whisper the fallen angels

Let’s make her space, she may snatch again

Our feathers and throw them away.

Yes, they know, remembering the time

I was like them, an angel from Hell

Picked up in Heaven by my loving Dad,

And then hit by the ground by the same …

Now so called God … He really likes to play hard!

Aren’t you afraid? To say such words?

Don’t you have any emotions in your heart?

Emotions? Don’t make me laugh!

Yes … I have, but only in the morning

Opening my eyes in the front of the mirror

Not knowing if I’ll see again my reflection

Or I will see my true wild nature.

Primesc, Adun, Culeg!

Anul acesta nu mai dau nimic.

Nu ma mai lupt cu mine ori cu altii.
Nu ma mai “schimb”.

Voi lasa Viata, de una singura, sa Ma traiasca.
Asa cum stie ea ca e mai bine, sa ma inunde cu tot ceea ce are de oferit.

Nu voi mai deschide umbrela atunci cand va ploua.
Voi lasa ploaia – strop cu strop – sa-si desavarseasca creatia.

Anul acesta, voi face ceva ce n-am stiut sa fac.

Anul acesta Primesc, Adun, Culeg!

tumblr_mslruhdyJX1sbjggfo1_500

Ziua pruncuciderii

Nu mi-a fost dat sa inchid prea multe usi de-a lungul vietii. Dar celor ce le-am trantit usa in fata le-am zidit si ferestrele, astfel incat tendinta de a mai arunca o ultima privire interiorului golit de orice sentiment sa fie zadarnica.

Am visat. Tin minte asta, desi nu-mi pot aduce aminte ce anume. Asa am dorit, sa dorm, sa nu simt, sa nu aud.

Am gasit Centrul Universului. E chiar punctul in care mi-am asezat zaful, lasand deasupra lui nu greutatea mea, ci cea a unei actiuni. Daca vreau sa vad ce e inafara, va trebui sa intru inauntru. Nu mi-e frica de intuneric, ci de ceea ce se ascunde in aluatul primordial. Continuă lectura